Amplasarea ferestrelor in goluri de zidarie
Suprafata ferestrelor trebuie sa faca parte integranta din anvelopa termica a cladirii, insa foarte importanta este si continuitatea termoizolatiei in zonele de jonctiune intre perete si suprafata vitrata.
Chiar daca peretele este foarte bine termoizolat, iar fereastra de buna calitate si montata functional, tot pot aparea probleme datorita pozitionarii gresite a ferestrei in golul de zidarie. In principiu, jonctiunea dintre fereastra si perete trebuie sa asigure continuitatea izolatiilor si, in acelasi timp, sa fie protejata de mediul exterior. Aceasta protectie este asigurata de catre rebordul exterior al golului de zidarie. In final imbinarea dintre tamplarie si perete trebuie sa arate ca in fig.1.
Grosimea tamplariei unei ferestre (de aproximativ 60 mm) este mult mai mica decat grosimea peretilor (aproximativ 400 mm). Planul de amplasare a ferestrei in golul de zidarie este discutabil, pornind de la alinierea ferestrei cu fata exterioara pana la cea interioara a peretelui. In functie de diferitele amplasari, temperaturile suprafetelor interioare ale zonelor adiacente jonctiunii vor varia. Ne intereseaza ca aceste temperaturi sa nu scada sub valoarea temperaturii de roua, ceea ce poate conduce la aparitia condensului pe suprafata tamplariei sau a mucegaiului pe perete in zona perimetrala ferestrei.
Temperatura suprafetelor interioare depinde, printre altele, atat de convectia interioara, cat si de cea exterioara cu care vine in contact repectiva sectiune.
Plecam de la premisa ca peretele este format din doua straturi de grosimi notabile: la interior partea de rezistenta are circa 25 cm, acoperita de un strat de 15 cm de termoizolatie.
Aceasta se protejeaza de un strat de tencuiala exterioara, nesemnificativ ca dimensiune (fig.2).
Amplasarea ferestrelor la fata exterioara a peretilor
Uneori, din dorinta beneficiarului de a castiga un pervaz generos in interior se doreste impingerea ferestrei catre exteriorul peretelui. In acest caz apar urmatoarele dezavantaje. In primul rand, suprafata exterioara a ferestrei va fi expusa total convectiei (reci) de afara. Apoi, in interior, curentii convectionali calzi proveniti de la caloriferele amplasate sub ferestre nu vor influenta uniform temperaturile pe suprafata acestora. Zonele inferioare, de sub directia lor de parcurs vor ramane mai slab incalzite. Inaltimea acestor zone pe care riscul de aparitie a condensului va creste, va fi cu atat mai mare cu cat ferestrele sunt mai departate de fata interioara a peretelui.(fig.3)
La imobilele noi, de foarte multe ori termoizolatia peretelui se face prin placarea peretelui cu polistiren. In acest caz amplasarea ferestrei catre exterior ridica probleme de fixare a acesteia.
Amplasarea ferestrelor la fata interioara a peretilor
La ferestrele montate la fata interioara a peretelui, intreaga suprafata a ferestrei va fi „spalata“ de curentii calzi de interior, pe cand suprafata exterioara va fi ceva mai protejata de curentii reci de afara.
Riscul de condens pe suprafata interioara a ferestrei va fi in mod sigur mai mic fata de cazul in care fereastra s-ar fi amplasat la exteriorul peretelui. Insa planul ferestrei nu va avea continuitate cu anvelopa termica a peretelui, fereastra fiind amplasata pe o punte termica, intre suprafata exterioara termoizolanta si fata interioara a peretelui. (fig.4) Acest lucru va conduce la un risc mare de aparitie a fenomenului de condens si mucegai, pe latimea benzii de influenta a puntii termice prin sectiunea neprotejata, in zona perimetrala ferestrei (fig.5)
De multe ori se intampla ca ferestrele aliniate perfect la fata interioara a peretelui sa para montate torsionat, colturile ferestrei intrand sau iesind din perete. Planul ferestrei este de cele mai multe ori coplanar insa colturile golului suport nu sunt intotdeauna coplanare si, dupa aplicarea ferestrei, se creeaza aceasta impresie de torsionare a ei. Aceste cazuri nu se pot remedia decat prin ajustarea finisajului peretelui, racordand colturile golului la colturile ferestrei.
Ar trebui mentionat si faptul ca daca fereastra a fost aliniata perfect cu fata interioara a peretelui, perimetrul acesteia nu va fi acoperit de un strat de tencuiala interioara, ci jonctiunea dintre perete si tamplarie se va acoperi cu un strat fin de glet si apoi de vopsea. In timp, aceste invelisuri subtiri se pot crapa si fereastra va fi aproape intotdeauna incadrata de o fisura perimetrala inestetica, ce va marca conturul ferestrei. Recomandabil ar fi ca fereastra sa nu se alinieze exact la fata interioara a peretelui, ci sa ramana un glaf interior si, practic, sa existe un strat de acoperire si in interior a jonctiunii dintre fereastra si perete.
Amplasarea ferestrelor in planul termoizolatiei peretelui
O varianta acceptabila de amplasare a ferestrei in golul suport este prezentata in fig.6, in care se vede ca planul ferestrei se afla in continuarea planului de anvelopare termica a peretelui. Cu cat suprafata de contact intre tamplarie si termoizolatia peretelui este mai mare, cu atat sunt inlaturate mai bine puntile termice de jonctiune. In aceasta situatie se ridica problema fixarii ferestrei in golul suport. Daca termoizolatia este realizata cu BCA, fereastra se poate ancora in acesta, planul de prindere al ferestrei fiind coplanar cu planul ferestrei. Dar, daca termoizolatia peretelui este realizata din polistiren sau vata minerala este clar ca fereastra nu se va putea fixa in aceste materiale, trebuind sa se decaleze planul de prindere fata de planul ferestrei. Deplasarea planului de prindere se face cu ajutorul ancorelor de montaj.
Amplasarea ferestrelor „pe mijlocul“ peretelui
Amplasand fereastra in planul termoizolatiei peretelui, glaful interior ar ramane aproximativ cat grosimea partii de rezistenta a peretelui, de circa 250 mm. Deoarece aceasta dimensiune e destul de mare, solutia cea mai utilizata in prezent ramane amplasarea tamplariei in planul de rezistenta al peretelui cu conditia termoizolarii glafurilor exterioare, pana la planul ferestrei.(fig.7)
Daca se adopta aceasta solutie, o atentie deosebita trebuie acordata preluarii dimensiunilor de executie ale tamplariei. De foarte multe ori masurile ferestrelor se iau in faza in care imobilul este „la rosu” si glafurile exterioare nu au fost placate cu stratul termoizolator. In aceasta situatie, tentatia este foarte mare de a se stabili ferestrei dimensiuni mari, cat sa poata intra in golul de zidarie. Daca la preluarea dimensiunilor de executie a ferestrei se neglijeaza grosimea stratului de acoperire cu termoizolatie si tencuiala, se poate ajunge in situatia in care, dupa aplicarea ulterioara a termoizolatiei pe glaful exterior, grosimea acesteia sa acopere prea mult fata exterioara a profilelor de toc, rezultand o incadrare inestetica si nefunctionala a ferestrei in perete. (fig.8)
La lucrarile de reabilitare termica prin inlocuirea ferestrelor, se presupune ca vechile ferestre au fost bine amplasate, in contact cu zona de termoizolatie a peretelui si obligatia echipelor de montaj este sa amplaseze noile ferestre pe fostul loc al celor vechi, cat mai aproape de rebordul exterior al golului suport. Orice abatere de la aceasta pozitionare poate avea consecinte nefaste asupra comportamentului ferestrei in timp. Jonctiunea dintre tamplarie si perete a constituit dintotdeauna granita obligatiilor zidarilor cu cele ale montatorilor de ferestre privind continuitatea tuturor izolatiilor asigurate de perete, respectiv de ferestre. Intre cele doua echipe trebuie sa existe obligatoriu o comunicare a intentiilor astfel incat rezultatul sa satisfaca pretentiile clientului si principiile de incadrare a ferestrei in golul de zidarie.
Pe langa amplasarea ferestrei in grosimea peretelui, o importanta majora in estetica si comportamentul ferestrei in timp o au materialele folosite la montajul acestora, care asigura rigidizarea prinderilor, termoizolatia jonctiunii, hidroizolarea exterioara, bariera interioara de vapori, cat si elasticitatea acestei jonctiuni la deformarile termice ale ferestrei sau ale golului suport.
ing. Dragos Sima
