Intamplari de pe strada mea - Colonizarea periferiilor
O locuinta intr-unul din cartierele nou-construite la periferia Bucurestiului reprezinta o alternativa accesibila, preferata de tot mai multi tineri cu venituri medii spre mari.
M-am gandit sa inauguram rubrica de fata cu analiza unui complex rezidential oarecare (dintre cele recent construite de catre marii developeri de proiecte), situat an partea de nord a capitalei, alcatuit din vile insiruite, cuplate sau individuale, astfel ancat sa raspunda preferintelor si bugetului fiecaruia. Comentariul se doreste a fi unul lucid si onest, luand an calcul pe de o parte particularitatile constructive si arhitecturale ale ansamblului, cu bune si rele, si pe de alta parte implicatiile socio-psihologice care decurg de aici.
M-am oprit asupra acestui gen de constructii fiindca este din ce an ce mai prezent an peisajul actual al Bucurestiului extins – sau, mai bine zis, revarsat din matca – si pentru ca ancet-ancet a generat, ba chiar a anceput sa consacre un nou mod de locuire. Casa pe pamant, an proximitatea unui lac, petecul de gradina, distantarea fizica si psihologica de tumultul zgomotos al orasului, faptul ca nu mai ai vecini dedesubt care sa ati bata an teava cand dai muzica un pic mai tare, toate acestea creeaza impresia (pana la un moment dat justificata) unui lux accesibil. Aproape ca nu te mai deranjeaza uniformitatea (desi s-a facut un pas urias de la obscurele cutii de chibrituri din prefabricate de beton, totusi orice vila alegi, aceasta va semana leit si invariabil cu cea a vecinului), nici calitatea indoielnica a finisajelor sau caracterul aproximativ al rezolvarii detaliilor, nici tevile de gaz care trec galben si nonsalant pe deasupra portii si nici atmosfera de desert – dat fiind ca pe strada nu vezi nici un copac. De altfel, trebuie amintit ca strazile cartierului respectiv nu poarta nici un nume, ceea ce pare aproape firesc daca ne gandim ca arata toate la fel.
Alcatuire si imagine exterioara
Din punct de vedere constructiv-volumetric, avem de a face cu trei sau patru tipuri de vile, alcatuite an linii simple – simpliste chiar – cu economie de materiale din partea constructorului si de imaginatie din partea proiectantului, care se traduc prin zgarcenia mijloacelor stilistice si a vocabularului arhitectural. Compuse aproape an majoritate pe parter si etaj (unele cu mansarda), vilele au structura de rezistenta realizata din cadre, cu stalpi, grinzi si plansee de beton armat. Inchiderile sunt din zidarie de caramida eficienta termic, cu goluri verticale, avand o grosime de 30 de centimetri. Toata anvelopanta este izolata termic prin placare cu polistiren expandat de 4 centimetri iar peretii exteriori sunt finisati cu tencuiala decorativa colorata, armata cu plasa din fibra de sticla. Acoperisurile sunt, invariabil, rezolvate an sarpanta, cu tigle din beton profilate, an culoare caramizie. Sublinierea accesului printr-o copertina acoperita cu tigla, precum si extinderea partiala a etajului an afara perimetrului delimitat de parter, creeaza un joc volumetric interesant, care reuseste sa rupa monotonia frontului continuu.
Partiul functional
Organizarea planimetrica este foarte simpla iar rezolvarea parcursului (desi circulatiile sunt dramuite cu multa parcimonie) asigura fluxul si functionalitatea spatiilor.
Parterul este compus din holul de acces (an care trebuie sa pasesti cu grija ca sa nu te atingi de pereti), o bucatarie (8 mp, an care cu destula maiestrie poti anghesui toate cele necesare, adica frontul de lucru, echipamentele si locul de luat masa), un grup sanitar cu dus, apoi livingul (ceva mai generos – 25 mp – si cu acces spre curtea din spate), plus scara angusta care ne conduce la etaj, unde mai gasim doua dormitoare foarte mici (11,5 mp, an care nu ancape decat strictul necesar), unul matrimonial (19 mp) si o baie relativ ancapatoare (6 mp).
Accesul an pod se face printr-un chepeng deschis an planseul etajului, deasupra unui hol angust. Ferestrele sunt alcatuite din geam termopan clar si tamplarie PVC cu profile multicamerale, an deschideri simple sau oscilo-batante, asigurand aerisirea si iluminarea corecta a spatiilor interioare – cu exceptia holului de la intrare, care este complet obscur. Usile interioare sunt pline (fara geam), de tip celular, montate pe toc din lemn de rasinoase.
Nota personala
In ciuda invariabilitatii volumetrice a proiectelor tip, o oarecare libertate a fost lasata, totusi, proprietarilor, an a-si alege diferite variante de personalizare a caselor.
Astfel, putem observa mici variatii an ceea ce priveste culoarea fatadelor (dar nu si ritmicitatea agasanta a burlanelor, care ampanzesc tot frontul construit, si care puteau fi rezolvate – sau macar vopsite – altfel), prezenta rulourilor de protectie solara la ferestre, placarile ceramice si zugravelile lavabile de la interior.
Absenta teraselor si balcoanelor priveaza constructiile de spectaculozitate, ansa functional nu este resimtita, pentru ca fiecare vila se bucura de o bucata de teren neconstruit (nu prea mare, an jur de 50 mp), amplasata la partea din spate a proprietatii, pe care fiecare si-a amenajat-o dupa preferintele sale. Majoritatea proprietarilor si-au plantat flori sau gazon si si-au construit foisoare sau umbrare din lemn, reusind sa dea acestui spatiu exterior privat o nota de eleganta intima si de confort domestic. Pana la urma, si aceasta poate fi considerata o falsa impresie de intimitate, pentru ca la doar 5-6 metri de peretele casei dai cu nasul de curtea si mai apoi de nevasta vecinului care antinde rufe pe sarma. Daca preferi sa vezi altceva, trebuie fie sa te muti, fie sa ati ridici garduri suficient de analte, si atunci ajungi sa te simti ca antr-o temnita an ceea ce ar trebui sa fie confortul propriei locuinte, o oaza de liniste si de relaxare.
La interior, desi spatiile nu sunt din cale-afara de generoase, alegerea mobilierului si a paletei coloristice potrivite, ampreuna cu plasarea inteligenta a corpurilor de iluminat si a catorva accesorii de decor poate crea o ambianta foarte placuta si reuseste sa mascheze unele stangacii constructive si de detaliu.
Fuga de uniformitate, oroarea fata de conceptul locuirii anonime la bloc, nevoia de particular si de individualizare se cunosc si an eforturile disperate pe care multi le fac (si unii chiar cu andemanare si mult bun gust) an ancercarea de a-si diferentia casa de celelalte 50 de pe aceeasi strada, care ai seamana leit. Un gardulet simplu si elegant din fier forjat, o micuta balustrada, o jardiniera angrijita, ghivece cu flori pe pervaz si o discreta placuta de ceramica pictata, agatata an dreptul usii de acces, pot schimba complet imaginea antregului aparat de intrare, care are un cuvant greu de spus asupra personalitatii si ambiantei de ansamblu a casei, fiind primul element cu care intram an contact an procesul de perceptie si de parcurgere spatiala a cladirii.
