Charles de Gaulle Plaza
Inedita, spectaculoasa, controversata, aroganta si, in fine, premiata, Charles de Gaulle Plaza este, inainte de toate, o aparitie plina de atitudine.
Situata pe coltul ce uneste Calea Dorobantilor cu Bulevardul Aviatorilor, constructia se inalta viguros dominand piata si opunandu-se caracterului deschis oferit de peisajul adiacent si in special imaginii plate a parcului Herastrau. Ca sa enumar cateva date tehnice, este vorba de o desfasurare verticala pe parter si 15 etaje de birouri, plus inca 5 niveluri in subsol (care adapostesc parcarea cu o capacitate de 350 autoturisme), o adancime de aproximativ 16.20 m (inclusiv radierul) si o inaltime deasupra terenului de aproape 70 m. Suprafata medie pe nivel este de 1200 mp, iar cea desfasurata de cca 40.000 mp, din care aproximativ 30.000 mp sunt destinati spatiilor de birouri, clasa A.
Spectacol nonsalant
Elementul cel mai spectaculos al constructiei il constituie peretele cortina dinspre intrarea in parc (realizat in sistem Technal Mecano Vec - particularizat cu profile speciale pentru aceasta aplicatie), care se intinde pe jumatate din suprafata exterioara a imobilului si insumeaza 6000 mp. Unicitatea si caracterul lui inedit sunt date de prezenta discreta si totusi bine marcata a unor verticale puternice din sticla serigrafiata de 12 mm, dispuse perpendicular pe fatada. Este primul perete cortina de la noi, la care apar aceste panouri inguste vitrate (finuri) pe toata inaltimea cladirii. Pe langa estetica deosebita pe care o confera ansamblului, finurile au si rol de protectie solara partiala. Fatada secundara, precum si aripile laterale ale cladirii, ce se prelungesc prin spatele cortinei, dincolo de aceasta, sunt placate cu alti 6000 mp de panouri speciale tip fagure, de 3.8m x 1.3m, realizate din materiale compozite. Intre acestea sunt incadrate elemente de tip fereastra, dispuse de o maniera voit dezordonata si bordate si ele pe una din laturile verticale de finuri din sticla, cu acelasi rol de parasolare.
La interior gasim un grad inca si mai mare de spectacol, pentru ca intrarea se face de afara direct intr-un atrium dezvoltat pe intreaga inaltime a constructiei, si bordat pe trei laturi cu sticla float clara ce permite privirii sa patrunda in interiorul birourilor dispuse de jur imprejur. Pe cea de-a patra latura, din spatele receptiei, circula patru ascensoare panoramice cu viteza de deplasare de 2,5 metri pe secunda. La nivelul parterului, spatiul de primire este placat pe partile laterale cu panouri din sticla mata luminate multicolor si purtand diverse inscrisuri suprapuse, care sporesc senzatia de adancime si contribuie la caracterul particular si spectaculos al spatiului. Deasupra atriumului se inalta un luminator impresionant, de 10m x 10m, suspendat prin tiranti de grinzile de structura.
Concept si tehnologii pentru structura
Fiind vorba de una din cele mai inalte structuri metalice din capitala, si prima constructie de la noi cu 5 niveluri subterane, se cuvine sa discutam ceva mai amanuntit despre sistemul structural.
Acesta este alcatuit din mai multe componente diferite care preiau, conlucrand, diferite sarcini. Nucleul central realizat din beton cu armatura rigida, laolalta cu cele doua rinduri de contravantuiri metalice in "K" din fatada, sunt responsabile pentru preluarea incarcarilor rezultate din actiunile seismice sau ale vantului. Sistemul de cadre realizat din stalpii metalici din fatada si grinzile care sprijina pe acestia raspund la incarcarile gravitationale. Planseele fac legatura dintre nucleul central si elementele dispuse pe contur, fiind realizate din placi de beton de 12 cm ce se rezeama pe grinzi principale si secundare (acestea din urma cu zabrele).
Oarecum surprinzatoare este prezenta celor 5 niveluri de subsol - o premiera la noi - tinand cont de conditiile de fundare prezente in cadrul amplasamentului, de exigentele cerute de structura in cauza si nu in ultimul rand, de limitarile inerente cauzate de prezenta, in imediata vecinatate, a galeriei si statiei de metrou Aviatorilor. Ca sa raspunda acestor probleme, proiectantii au optat pentru procedeul tehnologic numit "top-down", care nu numai ca adreseaza direct si eficient chestiunile mentionate, dar este si rapid si extrem de avantajos din punct de vedere economic. Procedeul consta in executarea simultana a nivelurilor subterane si a celor supraterane, in cadrul unei incinte delimitate de pereti ingropati, fara denivelarea apei subterane in exterior. Procedind in acest fel, odata cu finalizarea nivelurilor de subsol, o parte importanta a suprastructurii este si ea deja prezenta.
Imaginea de ansamblu
Lasind la o parte tehnologiile si sistemele de ultima ora folosite (si de multe ori in premiera romaneasca), ceea ce imi atrage cel mai mult atentia este spectaculozitatea ansamblului, mana iscusita de regizor-scenograf care a aranjat toate elementele intr-o mare orchestratie bine inchegata.
Dinspre Bulevardul Aviatorilor, coaja semi-transparenta de sticla se arata trecatorului ca un evantai din hartie chinezeasca ce urmareste fidel linia fatadei iar apoi se pliaza la partea inferioara pentru a face loc unui alt volum, detasat si tratat individual, care la rindul sau opune strazii un perete masiv oblic, mat si complet opac. Pe partile laterale ale cladirii, contravantuirile in "K" se ivesc ca doua siruri de coaste structurale de sub invelisul cojii de sticla. La partea superioara a peretelui cortina, plasata in chiar axul vertical de simetrie, se deschide o fanta decupata din coaja de sticla pe inaltimea unui singur nivel, o orizontala pronuntata ce ma trimite cu gandul la un ochi de ciclop care vegheaza de la inaltime.
In fine, coaja in sine este un spectacol, cu aspectul ei de mantie din mozaic ce alterneaza panouri de sticla cu un grad mai mic sau mai mare de opacitate, conferind o senzatie de viu, de structura organica. Mantia coboara pana foarte jos, ascunzand intrarea retrasa, astfel incat atunci cand patrunzi pe sub ea, ai senzatia ca esti absorbit in pantecele cladirii, iar o mana nevazuta trage cortina in urma ta. Senzatia se amplifica odata cu intrarea in spatiul de primire de la interior, unde pulsul activitatii intense, relevat fara pudoare prin peretii de sticla ce bordeaza spatiile de birouri pe toata inaltimea atriumului, zumzetul neintrerupt precum si cursele ametitoare ale ascensoarelor panoramice te fac sa te simti martor la procesele interne ale unui organism viu.
