Editorial
Goana dupa adrenalina
Participarea unei companii la un eveniment expozitional trebuie sa reprezinte un plus de imagine, un plus la portofoliul de clienti si, implicit, in timp sa conduca la o crestere a vanzarilor. Acestia sunt pasii normali intr-un sistem economic bine pus la punct. Ce se intampla insa cand piata evenimentelor expozitionale dintr-un anumit oras este monopolizata de un jucator, iar standardele europene privind organizarea de manifestari raman doar simple notiuni dintr-o lucrare de management, nereusind sa treaca de bariera teoriei sa ajunga in practica? Apar multi nervi si cheltuieli care de cele mai multe ori nu reflecta nici a mia parte din raportul pret-calitate.
Poate va intrebati de ce am ales sa scriu tocmai despre acest lucru. Chiar daca s-a vorbit mult pe marginea acestui subiect, desi au existat manageri care si-au spus parerile vizavi de nivelul manifestarilor expozitionale din Bucuresti, nu s-a intamplt nimic...
Mai mult, o data cu venirea primaverii debuteaza si calendarul expozitional bucurestean si, la fel ca in anii precedenti, vom vedea aceeasi stare de blazare, lipsa de cel mai elementar simt al organizatorilor (intelegand aici nu doar echipa manageriala, ci si personalul din cadrul complexului expozitional) si un nivel al serviciilor atat de primitiv, incat s-ar putea realiza un documentar pentru Discovery genul „lumi disparute”.
Nu am avea nimic impotriva acestui gen organizatoric, insa in momentul in care pretinzi un anumit pret si nu oferi un serviciu pe masura, este de-a dreptul enervant si batjocoritor. Speculand faptul ca nu ai o concurenta spre care sa se indrepte clientii tai nu trebuie privit ca un lucru ce va dura la infinit, mai ales ca randul nemultumitilor este in continua crestere, oricand multe firme putand sa renunte la a mai participa la aceste targuri.
Ca intr-un scenariu de film realizat cu buget mic (cu toate ca bugetele organizatorilor nu pot fi numite mici) si cu actori de mana a treia an de an se „pun la cale” tentativele de targuri. Pentru cei dintre dvs care vor fi la prima „vizionare” a filmului va spunem noi cateva detalii, fara sa stricam farmecul firului epic, iar cei care l-au vazut este bine sa-si reaminteasca sa stie ce ii asteapta.
Totul incepe din momentul in care se monteaza standurile, in zilele premergatoare evenimentului...Daca vrei sa ai un stand diferit de varianta clasica si ai propria ta echipa de montatori, lucrul la stand iti este conditionat total aiurea, doar cu putin timp inainte de inceperea evenimentului si pana la o anumita ora in fiecare zi.
De asemenea, este o adevarata aventura sa gasesti un loc de parcare rezonabil in timpul targului, ca sa nu mai vorbim ca parcarile complexului sunt cu mult subdimensionate nevoii reale. Dar mai exista si parcari cu plata, nu??
Si daca totusi cineva a reusit si nu s-a enervat pana acum mai are o proba de foc de trecut: ce se intampla in pavilioane. Din dorinta de a simti din plin un eveniment si de a da adrenalina maxima expozantilor, organizatorii au ales ”pe spranceana” tot personalul - oameni care NU trebuie sa fie zambitori si amabili, sa nu vorbeasca, doar sa tipe si sa fie tot timpul suparati si deranjati. Doar ce vina au ei ca s-au hotarat sa vina dintr-o data atatia oameni pe capul lor??
Si actiunea continua, insa este mai bine sa ne oprim altfel nu veti mai avea parte de prea multe surprize si poate nu va mai fi atata adrenalina, doar pentru asta participati la targuri, nu?
Norbert Höckl, editor
